24.jpg

Are o carieră profesională extraordinară și o experiență vastă în chirurgia cancerului mamar, fiind unul dintre cei mai cunoscuți, apreciați și căutați medici de la noi. A învățat să opereze cancerul de la Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu, iar acum conduce secția de Chirurgie Oncologică II, din cadrul Institutului Oncologic care poartă numele renumitului profesor. Este doctor în științe medicale și profesor universitar la Catedra de Oncologie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București. Vorbim despre Prof. Univ. Dr. Alexandru Blidaru, medic primar oncologie medicală și chirurgie generală, cel care a efectuat în 1998 prima operație de mastectomie cu reconstrucție mamară imediată din România. A împărtășit cu noi o parte din amintiri și reflecții.

GALENUS: Când ați știut că vreți să vă specializați în oncologie? Ce v-a determinat să luați această decizie?

Așa a fost să fie. Am avut teza de diplomă de la sfârșitul facultății cu profesorul Setlacec, o enormă figură a chirurgiei românești din toate punctele de vedere, și surprinzător, subiectul pe care mi l-a propus a fost cancerul mamar. Ulterior, am ajuns la Institutul Oncologic cu profesorul Trestioreanu, care se ocupa de chirurgia oncologică, dar în special de cancerul mamar și cel genital. Am lucrat și cu profesorul Bălănescu, tot la Institut. Apoi, am făcut tot felul de stagii de pregătire în această zonă a chirurgiei și lucrurile au evoluat natural.

De ce ați ales chirurgia și nu altceva?

Tatăl meu a fost chirurg la Spitalul Floreasca, pe vremea când exista practic un singur spital de urgență în Bucureşti, în care gărzile medicilor erau la șase zile, iar în perioadele de concediu – din trei în trei zile. Îmi aduc aminte cum tata venea foarte târziu acasă și, când vedea genericul de la televizor, se schimba repede și se așeza în fotoliu, sperând să vadă și el ce se mai întâmplă, doar că, de regulă, era genericul de la sfârșitul emisiunii. Mi-am zis atunci că eu nu voi face niciodată asta… (zâmbește). Mama era consilier juridic și mi-a spus clar că nu am mari perspective cu dreptul în epoca aceea. Cum altceva nu m-a dus capul să fac, am făcut chirurgie. Acum, mă apucă groaza că fiul meu, care are 14 ani, a început să mă întrebe despre cărțile de chirurgie…

Citeste tot articolul AICI.


23.jpg

La întrebarea câte paciente cu cancer de sân a operat până acum, prof.dr. Alexandru Blidaru răspunde simplu:„ Nu ştiu, n-am numărat“. Spune însă că „vede“ cam 50 de pacienţi pe zi, nu toţi „persoane bolnave“, face cam 15 operaţii pe săptămână, din care jumătate sunt, probabil, cancere mamare.

Este bucureştean get-beget, fost elev la „Sava“, fiu de chirurg şi unul dintre cei mai buni medici chirurgi oncologi pe care-i avem. Dovadă, pacientele care „se bat“ să prindă o programare la celebrul profesor a cărui opinie medicală poate face diferenţa. Într-un interviu acordat pentru Weekend Adevărul, prof. Blidaru a vorbit despre creşterea incidenţei cancerului de sân la noi şi la alţii, despre cum a evoluat numărul de mastectomii şi din ce cauză, despre temerile pe care la au pacientele care îi calcă pragul cabinetului, precum şi despre importanţa existenţei unui limbaj medical comun în cancerul mamar. Weekend Adevărul: La conferinţa din octombrie de la Bucureşti despre cancerul mamar aţi insistat pe necesitatea existenţei unui limbaj medical comun. Ce înseamnă acest lucru? Prof.dr. Alexandru Blidaru: În diagnosticul şi tratamentul cancerului mamar sunt implicaţi medici de diferite specialităţi: imagişti, medici de familie, cu specialitate în genetică, anatomopatologi, ginecologi, chirurgi, chirurgi pasticieni, oncologi medicali, radioterapeuţi, psihologi, nutriţionişti, şi probabil că am mai uitat pe unii dintre ei. Rezultatele tratamentului sunt bune atâta timp cât există o cooperare şi o conlucrare între aceştia.

Citeste mai mult: adev.ro/ohwal6


21.png

Dan Jinga, şeful Departamentului de Oncologie de la Spitalul Universitar Bucuresti si presedintele Comisiei de experti din CNAS, vrea sa aducă in tara medicamentele esentiale care lipsesc pacientilor cu cancer, sa repuna Romania pe harta europeana a raportarii in oncologie si sa extinda experienta de standardizare si raportare a Clujului la nivel de tara. Si, in conditiile grele de criza economica, sa contribuie la performanta supravietuirii sistemului.

– De ce ati ales aceasta specialitate ?

M-am întalnit cu specialitatea in 1991, ca student, si nu m-am mai desprins de ea de-atunci. Mi s-a parut o specialitate de mare deschidere, o mare provocare, am simtit ca e foarte mult de facut, si n-am gresit. La vremea respectivă era si un suport extern destul de puternic pentru a aduce oncologia din Romania la nivel european, si ca student si rezident am beneficiat de multe granturi ale ESMO (European Society for Medical Onchology). La nivel european oncologia a fost și este extrem de organizata, practic toate tarile fac parte din ESMO și exista un presedinte pentru Romania. Presedintii din toate țarile se intalnesc in Elvetia, iau decizii comune.

Citeste tot articolul: http://medicaacademica.ro/dan-jinga-spitalul-universitar-oncologia-e-o-lupta-de-guerilla/


20.jpg

Specialistii oncologi considera ca terapiile conventionale folosite in acest moment in Romania sunt depasite si mult mai putin eficiente decat noile metode, bazate pe terapia personalizata.
In acest sens, dr. Dan Corneliu Jinga, de la Spitalul Universitar de Urgenta din Capitala, a declarat ca noile descoperiri stiintifice ce cuprind cunostinte de imunologie, de genetica si biologie moleculara, precum si noile arii de genomica si proteomica au condus la dezvoltarea unor terapii rationale in tratamentul cancerului. „Identificarea acestor cai moleculare care ar putea sa explice de ce unele forme sunt mai grele ca altele, dar si a unor tratamente concrete, nu statistice, sunt arme de care avem nevoie. In Romania, deocamdata plangem – inca ne bazam doar pe chimioterapie. Medicii fac presiuni pentru impunerea medicamentelor aprobate la nivel mondial astfel incat si pacientii de aici sa poata beneficia de rezultate mai bune”, a declarat in cadrul conferintei, medicul Dan Corneliu Jinga

SURSA: http://sanatateabuzoiana.ro/terapii-personalizate-pentru-pacientii-cu-afectiuni-oncologice/#.WZq_pj4jGUk


19.jpg

Peste 250 de medici au participat la a doua editie a conferintei „Actualitati in diagnosticul si tratamentul cancerului mamar”, organizata de Societatea de Chirurgie a Sanului (SCS) in colaborare cu UMF „Carol Davila” Bucuresti si desfasurata in Capitala. Tematica lucrarilor stiintifice s-a adresat in buna masura medicilor de familie, dar mai ales specialistilor care se ocupa nemijlocit cu diagnosticul si terapia patologiei oncologice a sanului: imagistica medicala, chirurgie, ginecologie, endocrinologie, anatomopatologie, oncologie medicala, radioterapie, chirurgie plastica si reconstructiva.

In program au fost incluse si o serie de cursuri pre-conferinta specifice, dintre care amintim: indicatiile tratamentului conservator al cancerului mamar (conf. dr. Patriciu Achimas-Cadariu, Cluj-Napoca), semiologia ecografica a leziunilor mamare (conf. dr. Horia Balan, Bucuresti), tehnica ganglionului santinela (prof. dr. Alexandru Blidaru, presedintele SCS, dr. Cristian-Ioan Bordea, Bucuresti) s.a.

Profesorul Alexandru Blidaru spune ca tehnica ganglionului santinela, practicata in mod curent la Institutul Oncologic „Al. O. Trestioreanu” Bucuresti (este validata incepand cu 2003), foloseste trasor radioactiv pentru cancerul mamar si melanomul malign. Ea ofera posibilitatea conservarii tesutului limfoganglionar sanatos si reduce complicatiile inerente unei interventii de mare amploare, de tipul limfadenectomiei complete (limfedem, parestezii, durere, limforee). Este un instrument eficient pentru a orienta actul terapeutic in functie de rezultatul histopatologic. Tehnica ganglionului santinela se adreseaza cancerelor care disemineaza limfatic, aflate in stadii putin avansate conform criteriilor de stadializare TNM.

Prof. dr. Nicolae Suciu, managerul IOMC „Alfred Rusescu” Bucuresti, a explicat ca in Romania, din 2009 pana in 2012, la cabinetele medicilor de familie s-au inregistrat peste 5.000 de cazuri noi de cancer al sanului, iar la cabinetele de oncologie, in jur de 6.000. Cu toate acestea, lucru imbucurator, numarul deceselor prin cancer de san – aproximativ 3.000 – nu a crescut proportional cu cresterea numarului de
Publicitate
cazuri, ceea ce inseamna ca multe cazuri sunt diagnosticate in stadii incipiente. ingrijorator, considera profesorul Suciu, este insa faptul ca in Romania, practic, aproape lipseste screeningul mamografic. Conform Eurostat, in Franta fac screening mamografic aproape 97% din femeile cu varsta intre 50 si 69 de ani, iar cele din Romania ajung in proportie de 12% sa faca acest screening (ultimul loc in Europa).

Un obiectiv de viitor este crearea bazelor formarii cat mai riguroase a specialistilor in chirurgia sanului, considera prof. dr. Gheorghe Peltecu, managerul Spitalului Clinic de Obstetrica si Ginecologie Filantropia din Capitala. Acest domeniu trebuie sa impuna conditii mult mai stricte de specializare si mai ales de echipa. Este important ca echipa care trateaza cancerul de san sa aiba o filozofie comuna care pleaca de la anatomie patologica la radioterapie, chimioterapie si, in final, la psihoterapia pacientului respectiv. Mai mult, tot procesul ar trebui sa se poata derula in aceeasi institutie, in acelasi serviciu, ceea ce nu e la indemana oricui: „Sunt putine institutii care fac acest lucru intr-un mod responsabil si unde munca de echipa este importanta”.

Terapia personalizata, despre care se tot vorbeste in ultimii ani in oncologie, devine o realitate, poate chiar o prioritate, afirma dr. Dan Corneliu Jinga, de la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti. in prezent, inca suntem tributari chimioterapiei clasice, in proportie de 50–60%, potrivit dr. Jinga, care considera ca poate cei mai dezvoltati in aceasta directie sunt francezii. De cativa ani, ei au infiintat un institut national de cancer care se ocupa nu cu tratamentul bolilor, ci cu asemenea testari genetice. De altfel, lucrul nu-i foarte nou, semnatura genetica este utilizata pe continentul nord-american, in decizia terapeutica pentru cancerul mamar, de aproximativ cinci ani. Terapia tintita este utilizata si in tara noastra, dar numai pentru medicamentele care sunt in lista CNAS. Iar noi, romanii, avem posibilitatea sa facem aceste identificari, dar „deocamdata doar pe banii pacientului”.

Despre o tehnica, putem spune ca la fel de tintita, brahiterapia, a vorbit si dr. Alina Sturdza, de la AKH Viena. Ea spune ca aceasta tehnica este esentiala in cancerul de col uterin avansat si in cancerul anal. Brahiterapia permite aplicarea foarte tintita pe tumora a unei doze crescute de radiatii (85 Gy), in conditiile in care prin terapie externa se pot aplica numai 45 Gy sau maximum 60, in anumite zone. in general, in afara de cancerul de col uterin, brahiterapia se foloseste la persoanele care nu au ganglioni limfatici pozitivi. in cancerul de san, aceasta terapie are rol adjuvant. Cand a fost comparata terapia externa a intregului san cu terapia partiala, a patului operator – brahiterapia –, in stadii incipiente fara noduli pozitivi, rata de control local a fost de 96% la zece ani, in ambele situatii. Sunt la fel de eficiente, dar brahiterapia este mai ieftina in comparatie cu terapia externa, a conchis specialista de la AKH Viena.

SURSA: Viata Medicala


18.jpg

Societatea de Chirurgie a Sanului in colaborare cu Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila organizeaza in perioada 10 – 11 octombrie 2014 a doua editie a Conferintei Actualitati in Diagnosticul si Tratamentul Cancerului Mamar. Prima editie a conferintei Societatii de Chirurgie a Sanului a avut loc in perioada 8-9 noiembrie 2013 si s-a bucurat de participarea a peste 250 de medici de familie si medici specialisti care se ocupa cu diagnosticul si tratamentul cancerului de san. Organizatorii evenimentului care se va desfasura in perioada 10 – 11 octombrie 2014 la Bucuresti, Hotel Caro sunt:

    • Prof. Dr. Alexandru Blidaru, Presedinte al Societatii de Chirurgie a Sanului

 

    • Sef de Lucrari Dr. Cristian – Ioan Bordea, Vicepresedinte al Societatii de Chirurgie a Sanului

 

    • Anca Sert, Secretar al Societatii de Chirurgie a Sanului

La organizare au contribuit membri ai Societatii de Chirurgie a Sanului si tineri medici de la Institutul Oncologic Bucuresti: sef de Lucrari Dr. Silviu Voinea, Dr. Iulia Matei, Dr. Mihaela Radu, Dr. Ana Craciun, Dr. Mihai Plesca, Dr. Victor Paul Ianculescu.

Conferinta se bucura de participare internationala, prezentarile fiind sustinute de specialisti din Romania si din strainatate, care au ca principal domeniu de activitate diagnosticul si tratamentul cancerului mamar. Scopul acestei conferinte este de a contribui la imbunatatirea calitatii diagnosticului si tratamentului cancerului
mamar. In prima zi a conferintei se vor lua in discutie modalitati de diagnostic si tratament al cancerului mamar putin avansat, iar in cea de-a doua zi se va discuta despre cancerul mamar avansat. Tematica lucrarilor stiintifice se adreseaza atat medicilor de familie cat si specialistilor care se ocupa nemijlocit cu diagosticul si tratamentul cancerului mamar: imagistica medicala, chirurgie, ginecologie, endocrinologie, anatomopatologie, oncologie medicala, radioterapie, chirurgie plastica si reconstructiva.

Care este situatia actuala in cancerul mamar si in chirurgia sanului, in lume si in Romania (si aici avem in vedere posibilitati de investigare si diagnosticare; Eventuale dificultati, Tratamente, Metode de interventie, Materiale utilizate, Instrumentar).
Datele statistice in Romania in general si in ceea ce priveste cancerul mamar, sunt aproximative; din estimari stim ca anual sunt diagnosticate aproximativ 6.000 de cazuri de cancer mamar si, din pacate, aproximativ 4.000 de femei mor in fiecare an din cauza acestei afectiuni. Incidenta cancerului mamar creste peste tot in lume si Romania se inscrie in acest grafic de crestere. insa mortalitatea prin cancer mamar in tarile occidentale a inceput sa scada. in Romania, in schimb, mortalitatea urmeaza linia crescatoare a incidentei: mai multe cazuri depistate de la an la an si, din pacate, mai multe decese datorate acestei boli. Va intrebati probabil de ce la noi statistica e diferita fata de cea din tarile vest – europene? Pentru ca in Romania boala inca se depisteaza in stadii foarte avansate, pentru ca nu avem programe de screening, pentru ca multe paciente sunt atat de coplesite de un diagnostic de cancer incat refuza sau amana un tratament care le-ar salva viata, pentru ca multe paciente nu ajung la medic. Cauzele exacte ale cancerului mamar sunt necunoscute. stim ca exista zone cu o incidenta mai mare a cancerului mamar (Europa de Nord si America de Nord) si zone cu o incidenta redusa (Europa Mediteraneana, Asia). Factorii de risc cunoscuti sunt: inaintarea in varsta, sedentarismul, obezitatea, tratamente indelungate cu estrogen, absenta unei nasteri sau nasterea tarzie, absenta alaptarii, predispozitia genetica, fumatul, consumul de alcool. S-a observat ca emigrantele asiatice din Statele Unite incep sa aiba acelasi risc de cancer mamar ca populatia americana, ceea ce arata ca riscul de a face aceasta afectiune tine mult si de modul de viata.
Metodele de diagnostic sunt investigatiile imagistice (mamografie, ecografie, RMN, tomografie, PET – CT), analize de sange si punctia biopsie mamara, prin care se preleveazaa de la nivelul tumorii un fragment de tesut la care se face analiza histopatologica, imunohistochimica si chiar genomica.

Ce ne puteti spune despre tratamentul conservator in cancerul mamar. Care sunt indicatiile si riscurile?
Chirurgia cancerului mamar a evoluat semnificativ incepand cu mastectomia radicala descrisa de Bill Halsted in 1882, operatie care datorita tehnicii chirurgicale si a principiilor de radicalitate, asepsie si anestezie introduse de cel care a realizat- o in premiera, a reusit sa reduca semnificativ mortalitatea si morbiditatea cancerului de san. Caracterul mutilant al operatiei precum si rata mare a aparitiei limfedemului bratului (blocaj limfatic ce determina ingrosarea bratului de pe partea afectata) au determinat chirurgi ca Patey, Madden sau Chiricuta sa modifice tehnica, pe baza observatiilor ca pastrarea muschilor pectoral nu influenteaza controlul local al bolii si supravietuirea. Astfel, interventia descrisa de Halsted a fost inlocuita progresiv de mastectomia radical modificata. in prezent s-a ajuns la rezectii limitate in cancerul mamar si la interventii oncoplastice care imbina principiile de siguranta oncologica cu tehnici de chirurgie plastica in scopul obtinerii unor rezultate mai bune. Tratamentul conservator se adreseaza cazurilor putin avansate de cancer mamar. Un raport optim de volum si diametru intre tumora si san favorizeaza astfel de rezectii limitate. Obligatoriu, tratamentului conservator pentru cancer mamar trebuie sa i se asocieze radioterapia, fara de care riscul de recidiva este ridicat. Contraindicatiile sunt reprezentate de sarcina, multicentricitatea/multifocalitatea leziunii si situatiile in care nu se pot obtine margini de siguranta in excizia tumorii sau nu se poate efectua radioterapie postoperatorie. Avantajele tratamentului conservator constau in obtinerea unor rezultate care pastreaza statutul sanului de marca a feminitatii. Dezavantajele sunt asocierea radioterapiei, riscul de recidiva discret mai mare decat in cazul mastectomiei si necesitatea urmaririi sanului prin examen RMN, investigatie care presupune cost dar care ofera cele mai bune imagini in contextul chirurgical local.

Orizonturi si perspective in cancerul mamar si in chirurgia sanului…
Colaborarea specialistilor implicati in diagnosticul si tratamentul cancerului mamar: chirurg oncolog, chirurg plastician, oncolog medical, radioterapeut, anatomopatolog, medic imagist, medic de medicina generala – reprezinta un mare pas inainte si asigura cele mai bune rezultate pentru pacient. Prin aceasta abordare multidisciplinara a cancerului mamar a crescut rata de tratament chirurgical conservator, a scazut durata si toxicitatea indusa de chimioterapie si a scazut durata radioterapiei. Rolul chirurgului va creste in viitor si o expertiza chirurgicala moderna va presupune cunostinte extinse: pentru identificarea si localizarea leziunilor infraclinice, stabilirea diagnosticului de certitudine, indicatia chirurgicala, elaborarea prognosticului, indicatia de chimioterapie neoadjuvanta (inainte de interventia chirurgicala), abordarea cancerului mamar la varstnici, indicatia, momentul si tehnica reconstructiei mamare, consilierea pacientilor cu risc genetic crescut de cancer mamar pentru o interventie chirurgicala profilactica, optiunea prezervarii fertilitatii.

Ce se mai cerceteaza in acest domeniu in Romania si in lume?
Cercetarile actuale privesc toale aspectele referitoare la cancerul mamar: preventie, profilaxie, diagnostic, tratamernt, urmarire. S-au realizat si se realizeaza constant progrese atat in ceea ce priveste bazele moleculare si genetice ale cancerului mamar. Pe baza acestor cercetari se incearca introducerea si standardizarea unor terapii tintite, medicamente citotoxice care actioneaza impotriva unui mecanism molecular cunoscut, implicat in geneza sau progresia cancerului mamar (anticorpii monocclonari). De asemenea se studiaza intens modificarile genetice aparute in geneza cancerului, incercandu-se realizare de teste genetice care sa aprecieze riscul de aparitie a cancerului mamar la populatia cu risc inalt.

Ce considerati ca ar trebui sa se mai faca in Romania, pentru a ne apropia de tarile dezvoltate in acest domeniu, din punct de vedere logistic, institutional, legislativ etc.?
in primul rand ar trebui sa facem screening. Screening-ul reprezinta o examinare de masa, care consta in aplicarea unui ansamblu de procedee si tehnici de investigatie asupra unui grup populational in scopul identificarii de prezumtie a unei boli. (dupa “to screen” – engl.: a cerne, a separa). Modalitatile de screening pentru cancerul mamar includ examinarea clinica a sanului, mamografia si autoexaminarea periodica a sanului. Ar trebui sa facem preventia acestei afectiuni; a preveni o anumita boala inseamna incercarea de a reduce expunerea la factorii de risc cunoscuti a fi implicate in aparitia acelei boli: fumat, sedentarism, expunere excesiva la soare, alti factori recunoscuti ca fiind favorizanti pentru aparitia cancerului. De ceva vreme se vorbeste despre tratamente medicamentoase in scop profilactic si, desigur, se pot face si interventii chirurgicale in scop profilactic – histerectomie pentru cancere din sfera genitala si mastectomie cu sau fara reconstructive pentru cancerele mamare. Se spune ca cine a facut o data cancer de san, are un risc mai mare de a face cancer si la celalalt san chiar in lipsa unor modificari de BRCA. Cu toate acestea, rata de aparitie a cancerului contro-lateral e mica, iar o mastectomie in scop profilactic presupune o interventie chirurgicala care implica riscuri si complicatii mai mari. Important pentru a ajunge la nivelul tarilor dezvoltate in privinta diagnosticului si tratamentului acestei boli este sa dispunem de metode de diagnostic imagistic, histopatologic, imunohistochimic de varf si cu un control riguros al calitatii. Degeaba faci mamografii de screening, daca aparatura medicala este depatita sau personalul medical nu este instruit. Ar trebui sa se puna accent pe imbunatatirea calitatii tratamentului care trebuie sa fie omogen; consider ca ar trebui infiintate centre care sa trateze comprehensiv cancerul dupa cele mai bune protocoale cunsocute la ora actuala.
Tratamentul este influentat de experienta echipei; este evident ca o echipa medicala care se ocupa exclusiv de o anumita patologie va trata mai bine pacientii cu respectiva afectiune. S-a dovedit ca numarul de cazuri tratate este factor de prognostic pentru respectivii pacienti.

Referindu-ne si la implicarea organelor abilitate ale statului, Programul de screening al Ministerului Sanatatii la momentul actual este multumitor?
Programele de depistare precoce a cancerului mamar sunt foarte eficiente in tarile in care ele sunt gandite si aplicate corespunzator si au ca efect depistarea acestei afectiuni devreme. Din pacate in Romania nu avem astfel de programe la nivel national si tocmai de aceea, rata de mortalitate datorata acestei afectiuni nu se inscrie in statisticile din tarile occidentale. Exista campanii de constientizare, cu accent pe preventie, se vorbeste despre insuficienta centrelor de radioterapie, absenta citostaticelor, reconstructia sanului (in urma evenimentelor mediatice). intr-o tara normala, toate aceste aspecte sunt parte din managementul acestei probleme si nu sunt doar subiecte de presa generate de lipsuri, interese sau evenimente mediatice. Chiar si asa, pot spune ca aceste campanii ajuta la constientizare si fac ca pacientele sa ajunga la medic. Educatia in ceea ce priveste preventia unei afectiuni este extrem de importanta si avem nevoie de educatie pentru a ne face viata mai usoara si mai frumoasa. Sta in puterea fiecaruia dintre noi sa mergem anual la control si sa nu asteptam sa ne „duca” boala la medic.

De ce considerati ca pacientii romani aleg sa mearga la tratament in afara tarii?
Pacientii se trateaza in strainatate pentru ca e bine sa aiba optiunea tratamentului aici sau in strainatate. Asa cum ai posibilitatea de a alege sa iti petreci vacanta aici sau orinde in lume, asa cum poti alege sa inveti aici sau oriunde in lume, de ce sa nu poti alege sa te tratezi aici sau orinde in lume? Sigur ca trebuie sa alegi bine si asa cum atunci cand pleci in vacanta, e bine sa te uiti pe tripadvisor sa vezi daca hotelul mult visat e si in realitate la fel de minunat ca in prezentare, la fel e bine sa te documentezi si in ceea ce priveste locul in care alegi sa te tratezi. E foarte greu sa spui unde iti gasesti fericirea si e la fel de greu sa spui unde iti gasesti sanatatea. E normal sa te informezi si sa citesti cat mai mult, e normal sa intrebi, dar depinde pe cine intrebi, e normal sa procesezi toate informatiile pe care le ai si sa iei cea mai buna decizie. Chirurgia cancerului mamar a fost reprezentata o perioada indelungata exclusiv de mastectomie. Mastectomia reprezinta o operatie mutilanta cu un impact psihologic foarte mare deoarece afecteaza un organ simbol al feminitatii. O posibilitate o reprezinta tratamentul conservator in care chirurgia este de mai mica amploare. Se extirpa numai partial sanul si rezultatele estetice postoperatorii sunt mai bune. Tratamentul conservator reprezinta o alternativa numai pentru cazurile mai putin avansate in care tumora mamara este mica si boala nu este extinsa la nivelul ganglionilor axilari. Numai in aceste cazuri acest tratament asigura aceleasi rezultate ca si mastectomia. O alta posibiliatate de tratament chirurgical este reconstructia sanului dupa mastectomie fapt ce amelioreaza calitatea vietii pacientelor. Reconstructia poate fi facuta imediat, in acelasi timp operator cu mastectomia sau ulterior, la un interval variabil de timp.
Reconstructia nu trebuie sa impieteze asupra calitatii tratamentului chirurgical si a tratamentelor ulterioare. Nu poate fi efectuata in toate cazurile, are numai anumite indicatii. Particularitatea esentiala a afectiunilor oncologice este reprezentata de necesitatea abordarii terapeutice multimodale, ceea ce implica colaborarea stransa a trei specialitati: chirurgia, radioterapia si oncologia medicala. Acest lucru poate fi facut in conditii optime in centre specializate. Fiind un centru dedicat tratamentului cancerului, la Institutul Oncologic “Prof.Dr.Alexandru Trestioreanu” Bucuresti (IOB) sunt abordate toate modalitatile terapeutice: interventii chirurgicale, chimioterapie, radioterapie, tratament hormonal, imunoterapie.

Cum considerati ca putem opri exodul medicilor care se orienteaza catre ale tari? Pot fi motivati pentru a ramane in tara?
Sunt seful sectiei Chirurgie oncologica II din cadrul Institutului Oncologic Bucuresti si pot sa vaspun ca avem o echipa de tineri medici implicati, profesionisti, care invata si practica in fiecare zi chirurgie la cel mai inalt nivel. Pe de alta parte, e normal ca medicii tineri, ca si pacientii de altfel, sa caute sa mearga unde e mai bine. E normal sa iti doresti sa locuiesti la Paris sau la Milano mai ales daca poti profesa medicina acolo, e normal sa iti doresti sa traiesti intr-o tara cu un sistem de sanatate mai bun, mai coerent, mai bine organizat in care de multe ori, culmea, muncesti mai putin decat la noi sau in conditii mult mai bune si unde esti rasplatit mai bine decat aici si esti mai putin hulit decat ai fi aici. Atitudinea fata de medici in Romania penduleaza intre inger ssi demon; categorizam medicii transant – fie sunt cei mai buni, adevarati Dumnezei pe pamant, fie medicii sunt indolenti, neprofesionisti s.a.m.d. Ar fi foarte bine sa fie o normalitate, desigur e frumos sa fii laudat dar e ingrozitor ca uneori aceeasi oameni care in spital iti multumesc, in discutiile „private” din transportul in comun au o alta atitudine si o cu totul alta parere. Pentru a opri plecarea medicilor tineri, ar trebui sa facem ca medicina pe care o desfasoara in Romania sa se apropie de normalitate. Sa fie platiti astfel incat sa traiasca pe picioarele lor, nu ajutati de parinti sau de pacienti pentru ca altfel e imposibil, in spitale sa nu fie lipsurile acestea ingrozitoare, astfel incat ei sa isi poata face meseria la standarde corecte, sa invete tehnici noi pe care sa le aplice, sa fie bucurosi ca fac aceste
lucruri pentru ei, dar mai ales pentru pacienti, sa stie ca ei le dau o sansa reala pacientilor care vin sa se trateze la ei.

Care sunt principalele dificultati cu care se confrunta in Romania un medic chirurg?
Dificultatile particulare cu care se confrunta un chirurg in Romania sunt legate de insuficienta finantare a unitatilor medicale publice. Sistemul de sanatate romanesc e incoerent; probabil ca sunt putini bani daca ne uitam la procentul din PIB alocat sanatatii insa, raportandu-ma la cifrele absolute, e clar ca exista pierderi foarte mari in sistem. Poate daca acesti bani putini ar fi gestionati mai chibzuit si mai in folosul pacientului, lucrurile ar sta altfel.

Care sunt proiectele in care sunteti implicat in prezent si ce alte obiective intentionati sa demarati in viitor in domeniul in care activati?
Ma preocupa chirurgia oncoplastica in idea de a extinde indicatiile tratamentului conservator, ma preocupa tehnica ganglionului santinela pentru cancerul mamar si melanomul malign precum si extinderea acestei proceduri si la alte localizari de exemplu cancere din sfera ginecologica, dar si implementarea programelor de reconstructive mamara cu proteze decontate de Casa de Asigurari, iar noi la Institutul Oncologic Bucuresti, facem operatii de reconstructie mamara imediata de peste 15 ani. Ma implic in orientarea si educarea tinerilor, cresterea lor profesionala si le spun mereu ca limitele dezvoltarii lor sunt date doar de propriile limite.

Pe de o parte, din cauza stilului de viata, incidenta morbiditatii, a imbolnavirii de cancer creste. Pe de alta parte, stiinta, medicina, tehnicile de tratament evolueaza si ele. in aceste conditii, per ansamblu, credeti ca mortalitatea prin cancer va creste sau va scadea?
Consider ca incidenta cancerului va creste insa mortalitatea va scadea in tarile avansate datorita implementarii unor metode de screening eficiente, depistarii precoce si faptului ca tratamentul acestei boli se va face in stadii incipiente. Pe de alta parte, datorita evolutiei tehnicilor de tratament si pentru alte afectiuni, speranta de viata creste si atunci poate creste si proportia incidenta / mortalitate datorata cancerului.


16.jpg

„Peste jumatate din femeile cu cancer de san nu au niciun factor de risc“
Pornind de la vestea data de Angelina Jolie anul trecut cum ca si-a facut operatie de indepartare a sanilor ca sa previna cancerul mamar, ati observat o schimbare in perceptia femeilor din Romania privind cancerul de san?
Prof. dr. Alexandru Blidaru: Cu siguranta s-a schimbat perceptia femeilor cu privire la cancerul mamar pentru ca, dupa cum stiti, e importanta informatia, dar e si mai important vectorul informatiei – cine o transmite. Dupa povestea asta cu Angelina Jolie, a fost un genetician care-mi povestea frustrat: «Eu ma ocup de genetica si de modificarile genetice in cancer de 30 de ani si tot incerc sa vorbesc marelui public dar nu m-asculta nimeni. Acum a venit Angelina Jolie si toata lumea a aflat de aceste teste genetice dintr-o data». E un eveniment care face valva, e o personalitate puternica. E un lucru facut si pentru presa care si-a atins tinta. Pe de alta parte, pe coada acestei comete (a stirii), se leaga tot felul de lucruri, unele bune, altele rele. Unii au stiut sa dezvolte, de exemplu, tehnologia pentru determinarea acestei modificari genetice: BRCA1 si BRCA2, deci sa investeasca in acest domeniu. Femeile au aflat ca se poate, chirurgii plasticieni au explicat in ce constau diferitele tipuri de reconstructie, chirurgii oncologi au subliniat posibilitatile actuale ale tratametului chirurgical al acestei boli (conservarea sanului, identificarea ganflionului santinela, reconstructia imediata, tratarea modificarilor infraclinice ale acestei boli), insa, nu uitati ca aceste trasnete pot avea efecte pe termen mai lung sau mai scurt; dupa un timp n-o sa se mai vorbeasca atat de mult despre acest subiect. Anul trecut de exemplu mai toate congresele stiintifice aveau tematica legata de ce a facut Angelina Jolie, ceea ce era putin exagerat.

Deci si in lumea medicala, stiintifica a avut impact…
Bineinteles ca o astfel de stire a avut impact si in lumea medicala; au fost conferinte legate de modificarile genetice, toata lumea s-a interesat de aceste modificari, desi erau cunoscute si folosite in lumea larga de mai multi ani. In Romania insa, din cauza faptului ca aceste tehnici de identificare a modificarilor genetice erau foarte scumpe, la nivelul miilor de euro, ele nu se puteau face frecvent, in ciuda faptului ca erau disponibile de multa vreme pe piata. in plus, examinarea intregului lant al genei e foarte complicata si foarte scumpa si din acest motiv se facea mai ales analiza unor anumitor secvente ale genei stiindu-se care e zona in care apar mai frecvent mutatiile in populatia respectiva. In Romania, nu se stie inca pe ce segmente ale genei sunt modificari mai frecvente pentru ca avem la dispozitie deocamdata mult prea putine date. Specificitatea populatiei din Romania e diferita de alte populatii din Europa Occidentala si Orientala.

Dar cat de importante sunt testele genetice in preventia cancerului de san?
Testele nu sunt problema esentiala! E important de stiut ca exista aceste teste genetice, e un lucru care se face de multa vreme si se va face, e bine ca s-a atras atentia, dar factorul genetic nu este cauza principala pentru cancer mamar nici aici, nici nicaieri in lume. Aceasta modificare genetica e responsabila de aparitia cancerului numai intr-o proportie mica, de 10-15% din cazuri. Celelalte cazuri nu apar din cauza acestor modificari. La marea majoritate a femeilor care vin cu cancer cauzele aparitiei bolii sunt altele.

Care sunt acestea?
Factorii de risc pe care-i stim: femeile care n-au nascut sau cele care au nascut tarziu, care au luat tratament cu estrogen o perioada mare de timp.

Ne referim inclusiv la anticonceptionale?
Da, dar o perioada indelungata, peste zece ani, doar asa riscul e important. Dar ce e esential de stiut e ca exista si factori de risc care nu pot fi schimbati. De exemplu, cel mai important factor de risc pentru cancerul mamar e sexul: te-ai nascut femeie, ai un risc mai mare. Te-ai nascut intr-un anume loc, ai un risc mai mare, n-ai nascut pana la o anumita varsta, ai un risc mai mare, si observam ca din ce in ce mai putine femei nasc foarte devreme.

Care ar fi varsta la care o femeie sa nasca pentru a fi protejata cumva de cancerul mamar?
O femeie ar trebui sa nasca jurul varstei de 20-25 de ani. Multe femei cu varsta cuprinsa intre 35-40 de ani ma intreba: «Sa fac un copil acum? Imi scade riscul?» sau «Imi trece nodulul la san daca raman gravida?». Le zic: «In primul rand, copilul il faceti pentru a avea un copil, nu exista terapia prin sarcina». Cancerul mamar e legat si de consumul de alcool si de consumul de alimente bogate in grasimi; si femeile care provin dintr-o familie la care cancerul de san sau cancerul de ovar a aparut mai frecvent au un risc mai mare, chiar in absenta acestei modificari BRCA1 si BRCA2 (n. r. – secvente genetice care sufera modificari si care pot anunta predispozitia la cancer de san). De asemenea trebuie sa tinem cont ca peste jumatate din cazurile de cancer de san apar din senin, fara niciun factor de risc cunoscut. Singurul mod in care aceste paciente pot sa fie ajutate astfel incat viata lor sa fie cat mai putin afectata este ca boala sa fie descoperita devreme.

Care e situatia la noi?
Incidenta cancerului mamar creste peste tot in lume. La fel si in Romania. Mortalitatea prin cancer mamar in tarile occidentale a inceput insa sa scada si continua sa fie mai scazuta in raport cu incidenta. In Romania, in schimb, mortalitatea merge in aceeasi directie cu incidenta acestei boli: mai multe cazuri, mai multe decese.

De ce?
Pentru ca boala in tarile occidentale e diagnosticata mai devreme. La noi insa marea majoritate a pacientelor sunt diagnosticate in stadii avansate, ceea ce inseamna un rezultat al tratamentului modest; de cele mai multe ori nu se poate face tratament chirurgical care sa pastreze sanul, mastectomia fiind singura solutie chirurgicala fara optiune de remodelare ulterioara. Prin urmare, recomand tuturor femeilor care au istoric familial de cancer mamar sau ovarian, dar si celor care nu au niciunul dintre factorii de risc mentionati anterior sa se duca periodic la medic sa faca investigatii pentru ca succesul tratamentului atat din punct de vedere medical, cat si din punct de vedere estetic si emotional este in stransa legatura cu diagnosticarea precoce.

Cand ar trebui sa se duca femeia la medic, cand simte un nodul?
Cel mai bine e ca tumora sa fie depistata cand are sub 2 centimetri, in stadiul I. Atunci supravietuirea la cinci ani este de peste 95%, iar la zece ani de aproximativ 90%. In stadiul acesta, femeia nu simte nimic si tocmai de aceea e important sa se duca la medic inainte de-a simti ceva pentru ca numai asa se pot pune in evidenta modificari de cativa milimetri in cadrul unei investigatii imagistice: ecografie, mamografie sau RMN. Aceste modificari pot sa fie cancere putin avansate sau zone care se pot transforma in timp in cancer Si tocmai de aceea ele trebuie urmarite si evaluate de catre medicul specialist. In anii ’90 vedeam foarte multe paciente care ajungeau la medic in stadii foarte avansate ale bolii; din acest motiv am facut la inceputul anilor 2000 un atlas de patologie mamara in care am imortalizat tumori mari, cancere mamare foarte avansate, gandindu-ma ca in timp nu vom avea ocazia sa vedem sau sa tratam astfel de cazuri .

Si nu se mai vad astazi astfel de cazuri?
Din pacate si astazi, aproape in fiecare zi la consultatii, vedem cazuri la fel de avansate, paciente care ajung foarte tarziu la medic si pentru care rezultatele tratamentului sunt modeste.. Scopul nostru este sa incercam sa diagnosticam boala devreme, astfel incat sa o putem trata cat mai simplu pentru pacienta, cu rezultate foarte bune, inclusiv cu pastrarea sanului.
Ati tot spus mamografie. E cea mai relevanta investigatie, dar nu o poate face toata lumea. De la ce varsta e recomandata? Va intreb pentru ca am auzit vehiculate mai multe reguli in acest sens.
In general, mamografia se face periodic dupa 40-45 de ani. De altfel, necazul sau avantajul cancerului mamar e ca, statistic, apare din ce in ce mai frecvent odata cu inaintarea in varsta. Mamografia nu e utila mai devreme de 40 de ani pentru ca sanii sunt, in general, densi la femelile tinere care nu au nasteri; pentru o categorie de paciente care au risc crescut de cancer mamar, mamografia este recomandata de catre medic mai devreme de 40 de ani, dar acestea sunt exceptii.

Dupa cum spuneam, din pacate, frecvent avem persoane care vin la medic in stadii avansate ale bolii si spun ca boala asta a aparut ieri. Evident ca nu a aparut ieri, a aparut acum un an-doi ani-trei ani. Boala a inceput din san, a erodat tegumentul, a dat metastaze in alte zone ale sanului si, probabil, a dat metastaze si prin alta parte. Noi incercam sa identificam si sa operam tumori milimetrice, pentru ca putem face acest lucru, avem posibilitatea sa le si depistam, sa le si operam estetic. Noi ne-am specializat de multa vreme in localizarea si tratamentul leziunilor care sunt extrem de mici, cat un fir de ata, abia vizibile. In aceste cazuri nu mai e nevoie de chimioterapie si femeia s-a vindecat, din punct de vedere al tratamentului, astfel de cazuri nu se compara cu cazurile in care nici nu se mai vede sanul de tumora, cazuri in care mastectomia este singura solutie, iar supravietuirea e sub 50% la 5 ani. Aceasta e, din pacate, problema Romaniei: ca nu exista un program national de screening eficient (depistare precoce).

Dar ce se intelege prin screening, de fapt?
Screening vine de la verbul to screen, care inseamna a cerne. Sunt niste principii generale de screening: ai, ca tara, o problema importanta de sanatate, foarte frecventa la nivelul intregii populatii, stii ca e important sa descoperi aceasta boala devreme si ai posibilitatea de a o descoperi in stadii incipiente cu investigatii ieftine si poti apoi sa o tratezi si sa ai rezultate bune in urma tratamentului. Daca ai toate aceste date si toate aceste mijloace de diagnostic, atunci iei marea masa a populatiei aparent sanatoasa si o trimiti la investigatii organizat astfel incat sa poti sa selectezi prin acest proces de cernere care e populatia care e posibil sa aiba boala.

Deci puteti reconstrui un san imediat ce a fost extirpat, in aceeasi interventie?
Da, cand e posibil, intr-o singura interventie. In ultima vreme a aparut asa-numitul concept de chirurgie oncoplastica, in care se asociaza principii de chirurgie oncologica cu principii de chirurgie plastica. De altfel, specialitatea mea e si de chirurgie generala oncologica, si de chirurgie plastica, tocmai pentru a sti sa combin aceste doua modalitati terapeutice sau in alte situatii avem o echipa operatorie care are in componenta chirurgi oncologi si chirurgi plasticieni. La Institutul Oncologic Bucuresti tratam cancerul si facem operatii de reconstructie mamara imediata din anul 1998.

Se intampla ca sanul operat sa arate mai bine decat celalalt san?
Facem frecvent acest tip de interventie chirurgicala, care combina tehnicile chirurgiei oncologice cu tehnicile chirurgiei estetice si incercam sa facem taietura din ce in ce mai putin vizibila mai la toate localizarile, pastrand areola si mamelonul. De asemenea, la femeile cu cancer in stadii incipiente, care au sanii mari sau ptozati (n.r. sanii lasati) tratam cancerul si in acelasi timp reducem sau ridicam sanii astfel incat femeia arata mai bine dupa operatia de cancer decat inainte. Totusi, desi fac reconstructii mamare in acelasi timp cu interventia chirurgicala oncologica de 14-15 ani, numarul e de ordinul zecilor, sutelor. De ce asa de putine, cand operez mii de cazuri de cancer mamar? Pentru ca de cele mai multe ori e vorba de cazuri avansate, care nu au o astfel de indicatie medicala la care, efectiv, supravietuirea e cel mai important lucru si la care riscul de metastaza sau de reaparitie a bolii e foarte-foarte mare.

Deci in loc sa fie demoralizata, femeia capata mai multa incredere in ea.
Da. Si daca vreti, eu cred, desi nu cunosc detaliile in ceea ce priveste povestea Angelinei Jolie, cred ca si in cazul ei indicatia chirurgicala a fost poate mai complexa. Poate ca sanii ei aveau nevoie de o interventie chirurgicala si-atunci, decat o interventie de micsorare sau de ridicare, de ce nu interventia aceasta care o sa o ajute sa previna cancerul si o sa aiba si un asemenea impact mediatic?! In SUA, in cazurile de risc mare determinate de modificarea aceasta genetica, se face interventie chirurgicala, in Europa insa, nu se fac frecvent astfel de operatii preventive (o astfel de interventie chirugicala de mare amploare are niste posibile complicatii, femeia poate pierde sensibilitatea, are tot felul de dezavantaje si in plus nu asigura 100% scaderea riscului de a face cancer). In Europa, in aceasta situatie se fac tratamente cu medicamente antiestrogenice, care scad riscul de aparitie al bolii si se face urmarire frecventa a pacientei.
Dar au venit femei la dumneavoastra dupa acest eveniment mediatic sa va spuna: „Mi-am facut testul si as vrea sa fac mastectomie“?
In general medicul recomanda acest test (modif BRCA 1&2) cand istoricul familial sugereaza ca exista un risc mare de existenta a acestor mutatii genetice.. Trebuie sa va spun ca am facut zeci de astfel de teste si n-am gasit decat cateva modificate genetic. Am avut cazuri de paciente care dupa testare mi-au spus ca le este frica de boala si ar vrea sa faca o interventie chirurgicala radicala, insa daca nu exista indicatie, eu nu pot sa o operez inutil, la cerere. Nu e o operatie care se face la cerere, trebuie evaluate cu atentie toate riscurile si beneficiile.

Ati operat si barbati de cancer mamar?

Da, dar procentul e mic; tocmai din acest motiv pentru a avea un risc scazut de aparitie a cancerului mamar cel mai bine e sa te nasti barbat in Japonia – statistic in Japonia riscul e cel mai mic. Aproximativ 1% din totalul cazurilor de cancer mamar apar la barbati. Aceste cazuri au, in general, poate o evolutie mai grava, dar discutia nu e atat de complexa pentru ca operatia nu determina atat de multe modificari la nivel fizic si psihic ca in cazul femeilor. Cel putin teoretic, la barbat ar trebui sa fie mai deranjanta extirparea ganglionilor de la subrat, pentru ca efortul fizic cu mana pe partea unde s-au extirpat ganglionii extirpati reprezinta un risc mai mare pentru limfedem, adica pentru inflamarea bratului. Sa nu uitam insa ca femeile muncesc cot la cot cu barbatii si e important ca aceasta operatie sa fie facuta in asa fel incat riscul limfedemului sa fie cat mai mic.
Cand am vorbit la telefon mi-ati enumerat in zilele urmatoare o sumedenie de operatii. Cam cat de mult operati intr-o saptamana?
Fac multe operatii, cam 25-30 pe saptamana; cand vorbesc cu medici din alte tari si le spun cat am operat intr-o saptamana, ei cred ca gresesc in engleza si ca le spun cate fac pe luna…
Dar care e motivul? Avem prea putini medici chirurgi oncologi sau sunteti dumneavoastra foarte solicitat?
Nu cred, eu cred ca sunt destui medici care opereaza atat de mult.

Pentru ca, de fapt, avem foarte multe cazuri …
Cred ca da. Eu nu operez numai cancer mamar, fac chirurgie oncologica, deci operez tot felul de cancere si cred ca daca iti faci meseria cu pasiune ajungi sa fii si cautat. Din pacate acest ritm de lucru impune reducerea timpului pe care il petrec cu familia; ma trezesc la 5 si 20 in fiecare dimineata si, ca marea majoritate a colegilor si colaboratorilor mei, ajung la Institut in jurul orei 7 si dupa o zi plina de consultatii si interventii chirurgicale, multi dintre noi avem consultatii sau operatii in clinici private.

Care ati spune ca e cel mai dificil lucru pentru dumneavoastra la consultatii?
Rar intalnesc la consultatii cazuri foarte grele, in care e nevoie de investigatii sau tratamente suplimentare sau de asa-numitul second opinion, adica eu trimit la un colaborator de alta specialitate care imi trimite o alta parere. Cel mai mult timp si cel mai greu pentru mine la consultatii este sa-i explic pacientului boala pe intelesul lui, pentru ca fiecare pacient e diferit in felul sau. Empatia si legaturile umane sunt diferite: unii inteleg intr-un fel, altii in alt fel, unii ar vrea o veste buna, altii ar vrea adevarul, altii spun ca vor adevarul, dar nu vor adevarul. Intotdeauna incerc ca, in cele cateva minute cate avem la dispozitie, sa-i explic boala, ce ar trebui sa faca si sa combat toate mentalitatile pe care le are. Daca vecinul de palier a fost operat si a murit iar eu ii spun ca e nevoie de operatie, nu va vrea operatie. Daca a citit ca Angelina Jolie si-a facut reconstructie, va vrea reconstructie, chiar daca nu e cazul. Daca a auzit ca punctia e periculoasa si eu ii spun ca e nevoie de punctie, va prefera sa faca orice altceva. Daca-i spun ca nu are nimic, dar altcineva i-a spus ca are ceva care trebuie operat, trebuie sa-i explic de multe ori si in multe feluri de ce nu trebuie operat.

Ati avut si astfel de cazuri? In care sa va solicite operatii persoane care nu aveau nevoie?
Am avut o pacienta acum ceva vreme, o persoana tanara si frumoasa care avea un mic nodul pe care puteam sa-l tratez pastrand sanul, insa ea voia extirparea totala a sanului, obligatoriu. Si i-am spus «Nu». Si-a venit cu sotul, le-am spus «Nu» amandurora si am mai spus ca eu nu o sa fac aceasta operatie si ca daca vor neaparat sa o faca, trebuie sa mearga la alt chirurg. Pana la urma, am operat-o, fara a-i extirpa sanul, am tratat boala foarte bine cu un rezultat estetic foarte bun – o mica taietura, cred ca de vreo patru centimetri, imperceptibila. Imi aduc aminte ca prima data cand am facut reconstructie la san, acum 15 ani, si-am pus o proteza, chiar si confrati de-ai mei aveau dubii in ceea ce priveste succesul unei asemenea interventii pentru ca multe dintre cadrele medicale spuneau ca e mai sigur daca extirpi totul si-atat, ca e periculos sa pui proteza mamara de silicon.

Plus ca mai exista mitul conform caruia silicoanele ar creste riscul de cancer.
Exact despre mentalitati gresite vorbesc si ma lovesc zi de zi de astfel de mentalitati in relatia cu pacinetii. In plus, factorul psihologic e foarte important si cred ca exista pentru fiecare pacient doctorul cu care se potriveste cel mai bine, cu care comunica cel mai bine. Uneori vin oamenii la consultatie cu trei-patru intrebari la care le raspund punctual, alteori vin cu pagini de intrebari inutile luate de pe internet, care in mare parte nu au legatura cu tratamentul bolii sau cu boala in sine. Internetul, dupa cum stiti, e un amestec extrem de eterogen; poti gasi diamante, dar si lucruri inexacte, incorecte, care de cele mai multe ori te pot conduce pe o pista gresita. Important e sa stii sa alegi informatia utila pentru tine.

Citisem despre dumneavoastra si nu vreau sa va flatez, ca sunteti cautat inclusiv de pacienti din afara tarii pentru interventii oncologice.
Intr-adevar vedem si pacienti din afara tarii si se intampla uneori sa aflam ca acolo, in tarile din care vin au fost tratati mai prost decat ar fi tratati oriunde in Romania.
Domnule profesor, dar la noi in tara, avem tot ce ne trebuie? De exemplu stiu ca radioterapia este esentiala in multe tipuri de cancer si inainte, si dupa operatie.
Nu e specialitatea mea si nu am date concrete sa va pun la dispozitie, dar e sigur ca numarul de aparate de radioterapie si al centrelor de radioterapie e insuficient.

Ceea ce, practic, va face munca mai grea.

Nu numai ca-mi face mie munca mai grea, dar pune un risc pe sanatatea si pe viata bolnavilor pentru ca, din pacate, uneori tratamentul prin radioterapie nu poate fi inlocuit cu altceva. Vorbeam de tratamentul conservator al cancerului mamar, cu pastrarea sanului. El nu poate fi eficient decat asociat cu radioterapia, pentru ca altfel, riscul de reaparitie a bolii e foarte-foarte mare. Este evident ca exista prea putine centre de radioterapie, e bine ca au aparut si centre private, dar e important sa mai apara astfel de centre de stat si private, care sa incerce sa micsoreze problema pe care o presupune radioterapie.


logo_footer

echipa de specialisti in domeniul chirurgiei si ginecologiei oncologice, dermatologiei si oncologiei medicale, imagistica a sanului, ecografie abdominala si ginecologica

Contact

Str. Sfantul Elefterie, nr. 53, et. 1, sector 5, Bucuresti
Luni – Vineri: 12.00 – 15.00

Copyright ProfMedica 2019. Toate drepturile rezervate.